Despre Violenta

Ce este violenta? Prin violenta trebuie sa intelegem orice actiune care provoaca suferinta, nu numai fizica, dar si psihica (emotionala, verbala, comportamentala).

De ce apare violenta? Violenta este un fenomen social complex, ea nefiind determinata de o singura cauza, violenta este efectul combinatiei unice intre mai multi factori. Desi cauzele violentei sunt diversificate, studiile si cercetarile intreprinse pe aceasta tema releva ca violenta este alimentata si de de perpetuarea unor structuri economice, politice si sociale deficitare care sunt incapabile sa atenueze, in anumite momente dificultatile economice, inflatia, saracia si somajul, inegalitatile si inechitatile intre indivizi si grupuri sociale.
Unii psihologi considera ca agresivitatea nu este innascuta, ci este provocata de frustrarea unor tendinte vitale, canalizate spre atingerea unor scopuri justificate de anumite dorinte, trebuinte si motivatii specific umane. Frustrarea sau impiedicarea, amanarea peste anumite limite a satisfacerii acestora produce dezechilibrul afectiv si energiile sunt redirectionate si amplificate pentru a indeparta sau distruge obstacolul, bariera care perturba satisfacerea nevoilor sau atingerea scopurilor legitime (spre exemplu, atunci cand nu sunt satisfacute unele trebuinte de baza, cum ar fi trebuintele de hrana, imbracaminte, securitate in fata unor pericole, adapost, trebuinte sexuale etc., individul devine agresiv, culminand cu acte de violenta; la fel se intampla si in cazul in care o persoana doreste sa avanseze intr-o ierarhie profesionala sau cand ravneste foarte mult un statut social mai ridicat). Deci, agresivitatea poate fi inteleasa ca o frustrare redirectionata prin invatare sau impotrivire "dobandita" in urma nesatisfacerii nevoilor individuale. Copiii mici au ca reactii de raspuns la frustrare, nu reactii agresive sau violente, ci comportamente regresive (refuzul, izolarea etc.) si de compensare (enurezisul, mutismul electiv etc.), realitate ce confirma teza ca agresivitatea nu e innascuta. O alta constatare a specialistilor este ca unii copii devin agresivi, ca “rezultat” al educatiei sau socializarii in familie, mai ales daca parintii sunt dominatori, tiranici sau incapabili sa-si controleze si sa-si indrume copiii (“parintii demisionari”). Acestia din urma frustreaza copiii din neglijenta si in aceeasi masura le creeaza acestora comportamente recalcitrante prin lipsa supravegherii minorilor de a se conforma normelor scolare, morale si sociale. Concluzia care se impune este ca nu copiii sunt vinovati de eventualele iesiri agresive, ci adultii care sunt agresivi si ii invata comportamentul lor sau le induc anumite frustrari, in timp ce experientele din mediul lor de viata ii invata sa raspunda agresiv. La violenta, agresivitate si ostilitate copilul nu poate raspunde direct parintelui agresor, ci indirect prin atitudini si acte agresive orientate initial catre altii mai slabi si ulterior catre toti cei care reprezinta modelul autoritatii scolare, al ordinii publice etc. (de mentionat faptul ca tatal, pentru un copil, este primul model de autoritate). Astfel, drama cercului vicios al agresivitatii se perpetueaza, legand generatie de generatie prin diferite traume, mentinand o subcultura a asa-numitului “drept al pumnului”. Nu putem spune ca ceva anume il determina pe un individ sa fie violent, intrucat violenta reprezinta un fenomen social complex care este efectul interactiunii a mai multi factori:
a) EREDITATEA si structura neuro-psihica ( includem aici...debilitatea mintala, hiperemotivitatea , autismul , tendintele agresive);
b) MEDIUL (anturajul, grupul de prieteni…dar tot aici intra si mass-media care este invadata tot mai mult de scene violente ). Modelele oferite de mass-media, prin excesiva prezentare a faptelor , direct sau indirect, incita la violenta. De asemenea, unii producatori de emisiuni se orienteaza spre violenta pentru a castiga lupta cu ratingul ...pedaleaza pe instinctele primare ale publicului. Este cel mai facil mod de a trezi atentia cuiva...sperie telespectatorii pentru a-i tine lipiti de televizor. Dar la faptul ca lasa urme vizibile imediate sau de perspectiva in psihicul copiilor nu se gandesc?...am uitat!...sunt acele avertizari de tipul “cu acordul parintilor”...dar eu va intreb sincer...cati parinti interzic aceste emisiuni copiilor?...sau...cati parinti schimba postul de televiziune cand un copil urmareste un material neadecvat varstei lui?...sau, si mai grav...considera parintii aceste emisiuni distructive pentru dezvoltarea personalitatii copiilor? Sa nu neglijam jocurile pe calculator, care influenteaza atat gandirea, cat si comportamentul copiilor, dar si al tinerilor si adultilor…motiv pentru care parintii trebuie sa supravegheze jocurile copiilor, sa urmareasca cu atentie ce continut au acestea si, sa-i explice copilului- cand este cazul- ca aceste jocuri sunt nocive si ca are libertatea de a alege ce joc vrea el, dar din alta categorie, din care poate sa invete multe lucruri bune...parintii sunt datori sa centreze educatia copiilor pe diferentierea clara a conceptelor de bine si rau folosind exemple concrete. Personal consider ca ar trebui sa se stabileasca pedepse penale pentru vanzarea, inchirierea sau difuzarea jocurilor violente minorilor...si, de asemenea sa se restabileasca permisivitatea continutului desenelor animate, intrucat foarte multe lasa de dorit prin imagini, dar mai ales prin cuvintele folosite de personaje, toate acestea influentand puternic psihicul copiilor si favorizand aparitia actelor violente. E greu sa suportam agresivitatea, dar facem eforturi prea mici pentru a o inlatura sau pentru a o ameliora...nu neaparat noi ca persoane, desi fiecare avem o contributie aparte la aceasta ca individualitate agresiva...ci ca societate!
c) EDUCATIA (ne referim aici atat la influenta scolii asupra dezvoltarii personalitatii copilului, dar si la educatia din familie…si specificam aici ca atat o educatie care-l rasfata prea mult pe copil, dar si una care e prea exigenta, deci tipurile “extreme” de educatie…il pot determina pe copil la un moment dat sa fie violent…ca urmare a acumularii de frustari din copilarie). Daca ne raportam la violenta din institutiile de invatamant, stim cu totii ca rata violentei scolare este direct proportionala cu indicele de esec scolar, intrucat sentimentul de esec interiorizat antreneaza sechele psihologice profunde si durabile ce se exprima adesea prin comportamente violente. Principalele cauze ale agresivitatii copiilor in scoala sunt:
modelele comportamentale agresive invatate in familie;
adoptarea unor modele de comportament promovate intre elevi, care valorizeaza impunerea in fata celorlalti;
atragerea atentiei prin atitudini sfidatoare;
etalarea prestigiului prin forta;
impresionarea colegilor prin atitudini zgomotoase pana la agresivitate.
tendinta adolescentilor de a se conforma unor modele comportamentale la moda, din dorinta de a fi valorizati de cei din jur, de a atrage atentia.
d) CONSTRUCTIA EU-LUI...ceea ce inseamna modul in care fiecare individ se ajuta pe sine insusi, se construieste activ pentru a se adapta optim la exigentele societatii. Ceea ce ingrijoreaza astazi, este tocmai faptul ca violenta, este din ce in ce mai mult prezenta in viata cotidiana.