luni, 1 decembrie 2008

Violenta fizica si cea psihologica

Propun sa facem cat mai des un exercitiu de constiinta si de atitudine, caci primul pas pentru a inlatura sau ameliora un comportament violent este sa recunoastem cand gresim. De regula, noi nu acceptam faptul ca suntem violenti, nu recunoastem cand suntem agresivi cu cei din jur...si nu ma refer aici la agresivitatea fizica, ci la cea psihologica, in care sunt incluse comportamente pe care- de regula- le trecem cu vederea:
**refuzul de a comunica;
**refuzul de a primi sau oferi ajutor;
**tonul ridicat al vocii ( atunci cand nu este cazul, intrucat in unele situatii este necesar si eficient, insa trebuie evaluat cu atentie cand este folosit);
**indiferenta si ignoranta fata de cei din jur;
**refuzul de a da raspuns solicitarilor s.a.

Toate acestea sunt forme subtile de agresivitate, dar cu efect foarte puternic asupra psihicului omului , favorizand comportamentele violente. Intrucat tipurile de violenta sunt minimalizate pana la extrem, violenta identificandu-se aproape cu agresivitatea fizica, voi insista asupra violentei psihologice, mai putin cunoscuta, tot mai putin mediatizata si pusa pe nedrept pe un loc secundar.

a) Violenta fizica - insumeaza toate actele fizice care se fac cu intentia de a rani sau de a face rau unei persoane. Acest tip de violenta nu consta numai in atingeri sau contacte fizice dureroase orientate catre o victima, ci si la intimidarea fizica, despre care foarte putini amintesc in articolele despre violenta.

b) Violenta psihologica - vizeaza emotiile unei persoane, in special ranile emotionale ce nu sunt vindecate, si anume: excluderea, respingerea, izolarea, criticarea, amenintarile, coruperea, umilirea, ironia, ignorarea, gelozia.

Exista diferite situatii care pot fi asociate cu tipurile de abuz. in conflictele maritale agresiunea care se doreste directionata spre unul din soti poate fi adesea canalizata spre copil. in situatiile in care copilul respins , devine tulburent, el ajunge „sa-i innebuneasca pe parinti”. Copilul pare sa functioneze in familie ca un fel de „tap ispasitor”. Parintii, si adesea fratii si surorile, isi descarca frustrarile si agresivitatea pe copil. Toate acestea sunt probabil mult mai pronuntate in cazul somajului extins sau al altor dificultati. O situatie mult mai complicata pare sa apara atunci cand copilul reprezinta o proiectie negativa pentru parinti. Unii dintre acesti copii sunt rejetati in mod extrem inca de la inceput, totul petrecandu-se cu repetate abuzuri fizice sau psihologice. Chiar daca spaima trece, vanataile dispar si oasele se sudeaza, copilul traieste mai departe in incertitudinea si anxietatea unui nou abuz. Neincrederea, atmosfera emotionala din familie si atitudinile parintilor sunt inca prezente, iar toate acestea il duc pe copilul abuzat intr-o stare confuza. Copilul invata sa se perceapa ca un „copil rau” care nu merita dragoste si ingrijire. Se asteapta sa fie respins. Pentru a nu risca o noua respingere, va incerca sa se apere, folosindu-si toate eforturile pentru a evita starnirea furiei celor mari. Copilul traieste zilnic in aceasta stare groteasca, la nivele diferite de constientizare. De la o zi la alta, copilul se obisnuieste cu faptul ca adultul il abuzeaza si il neglijeaza. In aceasta situatie foarte dificila copilul dezvolta strategii de supravietuire, devenind el insusi violent.

In cadrul violentei psihologice includem si violenta limbajului verbal sau nonverbal:

limbajul verbal se foloseste pentru a controla o persoana sau pentru a controla emotiile ei. Violenta verbala se poate prezenta sub diverse forme: tipete, insulte, ridiculizarea aspectului fizic, denigrare, poreclirea;

limbajul nonverbal - expresia faciala a vorbitorului, gesticulatia mainilor transmit mesaje care, in cazul abuzurilor nonverbale, difera radical de cele transmise in conversatiile obisnuite. Agresivitatea umana poate de asemenea actiona indirect, atunci cand adversarul este vorbit de rau sau i se intinde o cursa. Agresivitatea se poate manifesta si prin refuzul contactului social, ajutorului sau discutiei de pilda.

Niciun comentariu: